Părintele Cleopa Ilie: Cinstirea Maicii Domnului

Dumnezeu primeşte pe om la pocăinţă până la ultima lui suflare, dacă se întoarce din toată inima şi cinsteşte pe Maica Domnului.

Să aveţi mare evlavie către ea că fericită este casa şi familia care are în casă icoana Maicii Domnului.

În fiecare zi să citiţi acatis­tul şi paraclisul ei.

Dacă nu ar fi Maica Domnului în ceruri, lumea asta s-ar fi pierdut de două mii de ani. Ea pururea stă în genunchi şi se roagă Preasfintei Treimi. Ea este a patra faţă duhovnicească din ceruri.

Sfântul Ioan Maximovici: Cinstirea Maicii Domnului în tradiția ortodoxă

Biserica Ortodoxă învață despre Maica Domnului doar ceea ce Sfânta Tradiție și Sfânta Scriptură au spus despre ea și în fiecare zi o slăvește în lăcașele sale, cerându-i ajutorul și ocrotirea. Cunoscând că ei îi sunt bineplăcute numai acele laude care sunt pe potriva slavei sale, Sfinții Părinți și melozii le-au cerut adesea, ei și Fiului ei, să le arate în ce chip să o cânte. „Întărește-mi mintea, Hristoase Dumnezeule, ca să cânt cu îndrăzneală lauda Preacuratei Maicii Tale” (Icosul Adormirii). „Biserica învață că Hristos a fost cu adevărat născutdin Pururea Fecioara Maria” (Sfântul Epifanie, Adevărul despre credință). „De nevoie este ca și noi să mărturisim pe Preasfânta și Pururea Feciara Maria că este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu. Căci cei ce se leapădă cum că Preasfânta Fecioară nu este Născătoare de Dumnezeu cu adevărat nu mai sunt credincioși, ci ucenici ai fariseilor și saducheilor” (Sfântul Efrem Sirul, Către Ioan Monahul).

Sfântul Ioan Maximovici: Cinstirea Maicii Domnului în tradiția ortodoxă. 6) Râvna fără cunoștință

Stricarea de către latini, prin nou închipuita dogmă a  „Imaculatei Concepţii” a adevăratei cinstiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria

Când aceia care au încercat să prihănească viaţa neprihănită a Preacuratei Fecioare au fost făcuţi de ocară, în acelaşi chip cu aceia care îi tăgăduiseră pururea-fecioria, cu aceia care îi lepădaseră cinstea ei de Maică a lui Dumnezeu şi cu aceia care  i-au defăimat  icoanele, atunci când slava  Maicii lui Dumnezeu lumina întreaga făptură, a apărut o învăţătură care părea că o proslăveşte pe Pururea Fecioara Măria, dar care cu adevărat îi tăgăduia toate virtuţile.

Această învăţătură, numită a Imaculatei Concepţii a Fecioarei Maria, a fost primită de către următorii tronului papal al Romei. În ea, se spune că „Preabinecuvântata Fecioară Maria, din chiar primul moment al conceperii sale, printr-o graţie specială a Atotputernicului Dumnezeu şi printr-un privilegiu special pentru viitoarele merite ale lui Iisus Cristos, Salvatorul neamului omenesc, a fost păstrată scutită de toată necurăţia păcatului originar” (Bula Papală a Papei Pius al IX-lea, referitoare la noua dogmă). Cu alte cuvinte, Maica Domnului a fost ferită de păcatul strămoşesc, de la chiar zămislirea sa, prin harul lui Dumnezeu, ajungând, astfel, într-o stare în care îi era cu neputinţă de a mai avea păcate personale.

Sfântul Ioan Maximovici: Cinstirea Maicii Domnului în tradiția ortodoxă. 5) Încercarea iconoclaștilor de a micșora slava Împărătesei Cerurilor și cum au fost ei rușinați

 După cel de-al treilea Sinod a toată lumea, creştinii, atât în Constantinopol, cât şi în celelalte părţi ale Imperiului, au început a cere cu şi mai multă putere mijlocirea Maicii Domnului, iar nădejdile puse în rugăciunile ei nu au fost zadarnice. Maica Domnului a fost ajutătoarea nenumărator suferinzi, necăjiţi şi a multora aflaţi în nenorociri. De multe ori, a pus pe fugă duşmanii care împresurau Constantinopolul, arătându-se, astfel, ca apărătoare preaputernică a cetăţii, oarecând chiar arătând în chip văzut Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos minunatul ei Acoperământ întinzându-se  asupra credincioşilor ce stăruiau noaptea în  rugăciune în biserica din Vlaherne.

Împărăteasa Cerurilor le-a dăruit biruinţe în bătălii impăraţilor bizantini care obişnuiau să poarte cu dânşii în luptă Icoana Maicii Domnului Hodighitria. Tot ea i-a întărit şi pe pustnicii şi nevoitorii care se luptau împotriva patimilor şi a slăbiciunilor firii omeneşti căzute. Ea este aceea care i-a luminat şi i-a îndrumat pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii, printre care s-a aflat şi Sfântul Chiril al Alexandriei, atunci când acesta s-a îndoit de sfinţenia si curăţenia Sfântului Ioan Gură de Aur[1].

Sfântul Ioan Maximovici: Cinstirea Maicii Domnului în tradiția ortodoxă. 4) Erezia nestoriană și cel de-al treilea Sinod ecumenic

Când toți cei care au îndrăznit să hulească împotriva sfinţeniei şi curăţiei Preasfintei Fecioare Maria au fost aduşi la tăcere, vrăjmaşii au încercat să-i ştirbească cinstirea ce i se aducea ca Maică a lui Dumnezeu. În secolul al V-lea, Arhiepiscopul Constantinopolului, Nestorie, începea să predice poporului o învăţătură nouă, potrivit căreia Maria nu ar fi născut decât numai pe omul Iisus, în Care mai apoi Dumnezeu Şi-ar fi făcut sălaş şi ar fi locuit în El ca într-un templu. La început, i-a îngăduit numai unui preot al său, Atanasie, să propovăduiască unele ca acestea, dar mai apoi, a început el însuşi să propovăduiască în biserică această străină învăţătură, cum că nimeni nu ar trebui să o numească pe Maria „Născătoare de Dumnezeu”, de vreme ce ea nu născuse pe Dumnezeu-Omul. Nestorie socotea că pentru sine este înjositor să se închine unui prunc înfăşat în scutece și dormind într-o iesle.

Sfântul Ioan Maximovici: Cinstirea Maicii Domnului în Tradiția ortodoxă. 3) Încercările iudeilor și ale ereticilor de a necinsti pururea-fecioria Maicii Domnului

Hulitorii iudei au priceput curând că era cu neputinţă să o necinstească pe Maica Domnului, iar după ceea ce ei înşişi cunoşteau despre ea, era cu mult mai uşor a-i dovedi viaţa vrednică de laudă.

Aşadar, au lăsat la o parte defăimarea, de care oricum se ocupau acum păgânii (Origen, împotriva lui Celsus, I) şi încercau să dovedească măcar faptul că Maria nu fusese fecioară atunci când L-a născut pe Hristos. Grăiau chiar că profeţiile care vorbeau despre naşterea lui Mesia dintr-o Fecioară nici nu au fost vreodată, prin urmare era cu totul în deşert faptul că, în credinţa creştinilor, Iisus era slăvit, deoarece o proorocie s-ar fi împlinit în Persoana Sa. S-au aflat chiar tălmăcitori iudei (Aquila, Symmachus, Theodotion) care au alcătuit traduceri noi, în elină după cărţile Vechiului Testament, traduceri în care binecunoscuta proorocie a lui Isaia (Isaia 7: 14) zicea: „Iată, tânăra va lua în pântece”. Aceşti tălmăcitori spuneau că înţelesul cuvântului ebraic Aalma este „tânără” şi nicidecum „fecioară”, aşa cum „greşit” s-a pus în Septuaginta (a celor şaptezeci), unde acest verset spune: „Iată, Fecioara va lua în pântece”. Prin aceste noi traduceri, doreau să arate că, în urma unei traduceri greşite a cuvântului Aalma, gândirea creştină atribuia Mariei ceva ce era cu neputinţă – naşterea fără sămânţă, când, de fapt, naşterea lui Hristos nu a fost defel diferită de a celorlalţi oameni.

Sfântul loan Maximovici: Cinstirea Maicii Domnului în Tradiția ortodoxă. 2) Cei dintâi potrivnici ai cinstirii Maicii Domnului

Cu cât credinţa în Hristos se întindea şi numele Mântuitorului era slăvit în tot pământul, iar împreună cu EI şi Cea care primise să-I fie Maică, cu atât mânia potrivnicilor lui Hristos creştea împotriva ei. Măria a fost mama lui Iisus. Ea a arătat o nemaiauzită curăţie şi, mai mult, fiind acum în cereştile lăcaşuri, este un sprijin pentru toţi creştinii. Prin urmare, toţi cei care-L urau pe Iisus Hristos şi care nu credeau în El, cei care nu-I înţelegeau învăţăturile sau, mai bine spus, nu voiau să le înţeleagă aşa cum le-a înţeles Biserica, cei care doreau să pună în locul dumnezeieştilor învăţături ale lui Hristos propriile judecăţi omeneşti, toţi aceştia şi-au aţintit ura pentru Hristos, pentru Evanghelie şi pentru Biserică asupra Preacuratei Fecioare. Au urmărit să-i ştirbească cinstea, pentru ca, în acest fel, să poată distruge şi credinţa în Fiul său. Au dorit să-i ştirbească cinstirea printre oameni, pentru a putea să schimbe din temelii întreaga învăţătură creştină. În pântecele Fecioarei, s-a întâlnit omul cu Dumnezeu. Ea a fost cea aleasă a-I sluji Fiului lui Dumnezeu, ca scară pentru a Se pogorî El din Ceruri. A defăima cinstirea sa înseamnă a smulge creştinismul din rădăcini, a-1 distruge din înseşi temeliile sale.

Sfântul loan Maximovici: Cinstirea Maicii Domnului în Tradiția ortodoxă. 1) Cinstirea Maicii Domnului în timpul vieții sale pământești

Încă din timpurile apostolice şi până în zilele noastre, toţi cei care L-au iubit cu adevărat pe Hristos au cinstit-o şi pe cea care L-a născut, L-a crescut şi L-a îngrijit în timpul copilăriei Sale. Dacă Dumnezeu-Tatăl a ales-o, Dumezeu-Duhul Sfânt a adumbrit-o, iar Dumnezeu-Fiul S-a sălăşluit întru ea supunându-i-Se în timpul copilăriei, îngrijindu-Se de ea atunci „când era spânzurat pe Cruce”, nu ar trebui atunci ca toţi cei care îşi mărturisesc credinţa în Sfânta Treime să o cinstească şi pe Maica Domnului? Chiar din zilele vieţii sale pământeşti, prietenii lui Hristos, Sfinţii Apostoli, au arătat o mare grijă şi dragoste faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Între toţi, cel mai mult Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan care, împlinind porunca Dumnezeiescul ei Fiu, a luat-o la sine şi a îngrijit-o ca pe propria sa mamă, din clipa în care Mântuitorul i-a spus de pe Cruce „Iată mama ta” (Ioan 19: 27).