Cu cât credinţa în Hristos se întindea şi numele
Mântuitorului era slăvit în tot pământul, iar împreună cu EI şi Cea care primise
să-I fie Maică, cu atât mânia potrivnicilor lui Hristos creştea împotriva ei.
Măria a fost mama lui Iisus. Ea a arătat o nemaiauzită curăţie şi, mai mult,
fiind acum în cereştile lăcaşuri, este un sprijin pentru toţi creştinii. Prin
urmare, toţi cei care-L urau pe Iisus Hristos şi care nu credeau în El, cei
care nu-I înţelegeau învăţăturile sau, mai bine spus, nu voiau să le înţeleagă
aşa cum le-a înţeles Biserica, cei care doreau să pună în locul dumnezeieştilor
învăţături ale lui Hristos propriile judecăţi omeneşti, toţi aceştia şi-au
aţintit ura pentru Hristos, pentru Evanghelie şi pentru Biserică asupra
Preacuratei Fecioare. Au urmărit să-i ştirbească cinstea, pentru ca, în acest
fel, să poată distruge şi credinţa în Fiul său. Au dorit să-i ştirbească
cinstirea printre oameni, pentru a putea să schimbe din temelii întreaga
învăţătură creştină. În pântecele Fecioarei, s-a întâlnit omul cu Dumnezeu. Ea
a fost cea aleasă a-I sluji Fiului lui Dumnezeu, ca scară pentru a Se pogorî El
din Ceruri. A defăima cinstirea sa înseamnă a smulge creştinismul din rădăcini,
a-1 distruge din înseşi temeliile sale.
Chiar după slăvită sa Adormire, necredincioşii au izbucnit
cu ură şi cu răutate împotriva ei. În timp ce Sfinţii Apostoli îi duceau pe un
pat preacuratul trup, pentru a-1 îngropa în Ghetsimani, în locul pe care ea
însăşi l-a ales, Sfântul Ioan Evanghelistul mergea înainte-i, purtând ramura
adusă Preacuratei din Rai de Arhanghelul GavriiI cu trei zile înainte,
înştiinţâd-o astfel că s-a apropiat ceasul mutării sale la lăcaşurile cele
cereşti.
„La ieşirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacov
dintr-un popor barbar”, cânta Sfântul Apostol Petru din Psalmul 113, iar întreg
alaiul Sfinţilor Apostoli, dimpreună cu ucenicii lor (ca de pildă Sfântul
Dionisie Areopagitul), care, de asemenea, au fost aduşi în chip minunat la
Ierusalim pe norii cerului, îi răspundeau „Aliluia”. Deci, în timp ce se
întâmplau cele înfăţişate, cu alaiul întreg psalmodiind această sfântă cântare,
numită de iudei „Aliluia”, adică „Slăviţi pe Domnul”, un preot iudeu, Atonie
s-a aruncat asupra patului, vrând să-1 răstoarne şi să arunce la pământ trupul
neprihănit al Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.
Dar nebunia lui a fost de îndată pedepsită: Arhanghelul
Mihail ce stătea în chip nevăzut de faţă, cu sabia sa i-a tăiat nelegiuitului
mâinile, acestea rămânând spânzurate de catafalc. Uluit şi zvârcolindu-se de
durere, Atonie şi-a dat seama că greşise şi, cerând iertare lui Iisus, pe Care
până atunci îl urâse, defăimându-I numele, a fost deîndată vindecat. S-a
botezat creştin numaidecât şi, mărturisindu-L pe Hristos înaintea iudeilor
dintre care ieşise, a primit moarte de mucenic. În acest chip, acea sârguinţă
de a ştirbi slava Maicii Domnului s-a întors într-o cinstire şi mai mare.
Însă vrăjmaşii credinţei în Hristos nu s-au oprit aici.
Frica i-a oprit arunci să-şi arate dispreţul pe care-1 nutreau faţă de
cinstirea adusă Preacuratei, dar răutatea lor nu contenea să lucreze întru ei.
Văzând că pretutindenea numele Mântuitorului era cinstit, au început îndată a
răspândi o mulţime de vorbe pângăritoare despre creştini. Nu au cruţat nici
numele Maicii Domnului, scornind o poveste cum că Iisus din Nazaret ar fi fost
dintr-o familie fără căpătâi, josnică şi stricată, mama sa fiind încurcată cu
un oarecare soldat roman.
Dar aici minciuna era prea făţişă pentru ca această
plăsmuire să fie băgată în seamă. Întreaga familie a lui Iosif, logodnicul
Măriei şi însăşi Măria erau bine cunoscuţi de locuitorii Nazaretului şi ai
ţinuturilor din împrejurimi. „De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile?
Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama lui Măria şi fraţii
Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile Lui nu sunt toate la noi?”
(Matei 13: 54-56; Marcu 6: 3; Luca. 4: 22) ziceau cei din ţinutul Nazaretului,
când Hristos Şi-a arătat înaintea lor în sinagogă înţelepciunea Sa
nepământească. Căci în oraşele mici, lucrarea fiecăruia este cunoscută până în
cele mai mici amănunte, ţinându-se sub o aspră veghere curăţia vieţii în
familie.
I-ar fi arătat oamenii lui Iisus o atât de mare cinste,
chemându-L să predice în sinagogă, dacă s-ar fi născut dintr-o legătură
nelegiuită? Iar Maria nu ar fi pătimit ceea ce spune Legea care osândeşte pe
asemenea oameni să fie ucişi cu pietre? Mai mult, fariseii ar fi avut o mulţime
de motive să-I reproşeze Lui Hristos purtarea Maicii Sale, dar lucrurile s-au
petrecut dimpotrivă. Maria s-a bucurat de o cinste preamare, în Cana, la nuntă,
unde a fost oaspetele de onoare şi, chiar când Iisus a fost batjocorit şi
bătut, nimeni nu şi-a îngăduit să o prihănească şi să o batjocorească pe
Preacurata Sa Maică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu