Încă din timpurile apostolice şi până în zilele noastre,
toţi cei care L-au iubit cu adevărat pe Hristos au cinstit-o şi pe cea care L-a
născut, L-a crescut şi L-a îngrijit în timpul copilăriei Sale. Dacă
Dumnezeu-Tatăl a ales-o, Dumezeu-Duhul Sfânt a adumbrit-o, iar Dumnezeu-Fiul
S-a sălăşluit întru ea supunându-i-Se în timpul copilăriei, îngrijindu-Se de ea
atunci „când era spânzurat pe Cruce”, nu ar trebui atunci ca toţi cei care îşi
mărturisesc credinţa în Sfânta Treime să o cinstească şi pe Maica Domnului?
Chiar din zilele vieţii sale pământeşti, prietenii lui Hristos, Sfinţii
Apostoli, au arătat o mare grijă şi dragoste faţă de Preasfânta Născătoare de
Dumnezeu. Între toţi, cel mai mult Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan care,
împlinind porunca Dumnezeiescul ei Fiu, a luat-o la sine şi a îngrijit-o ca pe
propria sa mamă, din clipa în care Mântuitorul i-a spus de pe Cruce „Iată mama
ta” (Ioan 19: 27).
Dar, în timpul petrecerii sale pământeşti, Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu a căutat să se ferească de slava care i se cuvenea ca
Maică a Domnului. A iubit mai mult liniştea, gătindu-se pentru plecarea către
lăcaşurile cele veşnice. Până în cea din urmă zi a vieţii sale, s-a îngrijit să
se arate vrednică de împărăţia Fiului său, iar înainte de a adormi, s-a rugat
fierbinte ca să fie izbăvită de duhurile cele rele, care aşteaptă sufletele
oamenilor după moarte şi se sârguiesc să le tragă în iad. Iar Domnul a ascultat
rugăciunea Maicii Sale, venind în clipa morţii înconjurat de mulţime de cete
îngereşti, pentru a-i primi sufletul.
Dar Maica Domnului L-a rugat, de asemenea, pe iubitul ei
Fiu ca, înainte de a adormi, să îşi poată lua rămas bun de la Sfinţii Apostoli.
De aceea, Domnul a făcut printr-o minune mai presus de fire, să fie aduşi în
aceeaşi clipă de la marginile pământului, pe unde propovăduiau Evanghelia, în
Ierusalim, toţi, afară de Toma, pentru a fi de faţă la slăvită adormire a
Maicii Sale.
Sfinţii Apostoli i-au purtat preacuratul trup spre mormânt
cu alai slăvit şi cântând psalmi, iar a treia zi, după ce li s-a alăturat şi
Sfântul Toma, au deschis mormântul, ca şi acesta să o poată vedea pentru ultima
oară pe Preacurata şi să-şi ia rămas bun măcar de la trupul ei adormit. Dar, nu
mică le-a fost mirarea atunci când, găsind mormântul gol şi întorcându-se
uimiţi la casele lor, în timpul mesei li s-a arătat însăşi Maica Domnului,
strălucind de lumină dumnezeiască şi spunându-le că Fiul ei a ridicat-o cu
trupul la ceruri, stând acum lângă slăvitul Său Tron, făgăduindu-le în acelaşi
timp că pururea va fi cu ei.
Acestea i-au umplut de multă bucurie pe Sfinţii Apostoli,
aceştia începând să o cinstească pe Preacurata Fecioară nu numai ca pe Maica
preaiubitului lor Învăţător şi Domn, ci şi ca pe o ajutătoare a lor, ca pe o
apărătoare a creştinilor şi rugătoare înaintea Dreptului Judecător pentru
întregul neam omenesc. Iar oriunde Evanghelia lui Hristos a fost propovăduită,
a fost de asemenea slăvită şi Preacurata Lui Maică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu