Fecioară Stăpână, Născătoare de Dumnezeu,
cea cu Dar Dăruită, Maică a lui Dumnezeu, preablagoslovită de Dumnezeu,
preadăruită, încăperea dumnezeirii Unuia-Născut Fiu al Celui fără de
moarte și nevăzut Părinte: Pleacă urechea ta și auzi graiurile mele
care, din spurcatele și necuratele mele buze, se trimit. Căci, iată, din
suflet zdrobit și din cuget smerit, la milosârdia ta am alergat. Deci
să nu mă treci cu vederea pe mine, ticălosul, nici să mă lași să pier
până în sfârșit eu, nevrednicul robul tău, ci rugăciunile tale cele de
Maică folosindu-le, vindecă-mi ticăloșitul meu suflet, care rău s-a
zdrobit cu patimile mele cele rele și viclene, pe care vrăjmașul cel rău
și viclean, prin păcatele cele iubitoare de dezmierdări zdrobindu-l, la
pământ l-a călcat.
Pentru aceea, de toată rușinea sunt plin
și nu îndrăznesc, nici cutez să cer iertare păcatelor mele celor multe
și vindecare rănilor mele celor nevindecate de la Iubitorul de oameni,
Dumnezeul meu; căci am întinat biserica trupului și cu poftele cele
necuvioase am pângărit-o pe dânsa cumplit, și toate simțirile, cu
faptele cele fără de lege, le-am netrebnicit. De unde, nu am îndrăzneală
să ridic mâinile mele spre Cer, pe care întru rele lucrări le-am
întinat, și buzele mele să-mi deschid spre rugăciune, pe care cu
ocărârile și cu clevetirile cele asupra aproapelui, le-am pângărit.
Pentru aceasta, Preacurată Stăpână, la
negrăite îndurările tale mă arunc eu, ticălosul și curvarul; că nu am
altă nădejde sau altă scăpare, fără numai pe tine singură, mângâierea
mea și grabnic-sprijinitoare, bucuria sufletului meu, dezlegarea
întristării, izbăvirea robiei, îndumnezeirea muritorilor, curățitoarea
și scăparea noastră, ridicarea celor căzuți, ziditoarea din nou a
sufletului și a trupului meu, izbăvirea de păcatele mele, picătura de
Dumnezeu izvorâtoare a inimii mele celei uscate, făclie
prea-strălucitoare a sufletului meu cel întunecat, îmbrăcăminte a
goliciunii mele, odihnă și încetare a suspinurilor mele, prefacere a
primejdiilor mele.
Că întru tine nădăjduiesc și întru tine mă laud.
Să nu îndepărtezi de la noi ocrotirea ta,
ci ajută-ne și ne acoperă, și stai de față totdeauna. Că Se veselește
de cererile tale Unul-Născut Fiul tău. Și cu mult mai vârtos El, Care
între robi a voit a Se număra, va păzi Darul și porunca Sa către tine,
ceea ce I-ai slujit Lui la Nașterea cea negrăită. Pentru care, Se și
bucură de rugăciunile tale, ca pe a Sa socotind slava ta, și, după
datorie, împlinește cererile tale. Numai să nu mă treci cu vederea pe
mine, prea-ticălosul, nici faptele mele cele necuvioase să curme mila ta
cea nemăsurată, Născătoare de Dumnezeu, numele cel prea-dorit mie; căci
nici un semn de biruință nu este mai tare decât ajutorul tău.
Deci, la tine, cea prea-fără-de-prihană
și mijlocitoarea lumii, întru pocăință cad și către tine, ceea ce ești
întru nevoi grabnic ajutătoare și, după Dumnezeu, sprijinitoare, și,
întemeiată și tare ocrotitoare a mea – eu, cel ce cu multe greșeli sunt
vinovat, dintru adâncul inimii mele strig: Miluiește-mă, ceea ce ești
iubitoare de bine și iubitoare de milosârdie, pe mine, cel ce de toată
reaua putoare și de trândăvie sunt plin, și primește această ticăloasă
și proastă cerere. Deși cu trândăvie și cu lenevire ți-o aduc ție, însă
tu, cu cererile tale cele de Maică, bine primită fă-o Fiului tău și
Dumnezeu, învrednicindu-mă Împărăției Cerurilor pe mine, care laud și
binecuvintez pe Tatăl și pe Fiul, și pe Sfântul Duh, acum și pururea, și
în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunile Postului Mare, Editura Egumenița, Galați, pp.124-128.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu