Rugăciunile Sfântului Efrem Sirul către Maica Domnului. Rugăciunea a cincea către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Întru tine, înainte-stătătoarea și mijlocitoarea către Dumnezeu, Cel Ce S-a născut dintru tine, Născătoare de Dumnezeu, neamul omenesc s-a făcut bine norocit și de a ta stare înainte de-a pururea se atârnă, și pe tine singură te are scăpare și sprijin, ca ceea ce ai îndrăzneală către Dânsul.

Iată, eu vin la tine cu suflet fierbinte, necutezând să mă apropii cu îndrăzneală către Fiul tău, ci, prin mijlocirea ta cea către Dânsul, mă rog să dobândesc mântuire.

Deci să nu mă treci cu vederea pe mine, Stăpână, nici să lepezi pe robul tău, cel ce toată nădejdea mea, după Dumnezeu, spre tine mi-am pus. Să nu mă urăști pe mine, cel curvar, nici să-ți întorci privirea de la cel ce cu totul mă primejduiesc și între prea mari chinuri sunt cercat, ci, ca o împreună-pătimitoare și Maică a singurului milostiv Dumnezeu, miluiește pe robul tău și de conștiința ce mă mustră scapă-mă, și viforul relelor și viclenelor gânduri domolește-l, și cuptorul dezmierdărilor stinge-l, și văpaia trupului potolește-o, și dorul meu către Fiul tău și Dumnezeul meu aprinde-l, și toate simțirile mele întemeiază-le, nici o intrare dând poftelor celor necuvioase.

Mă rog să mi se dea mie vreme de pocăință, să nu mă taie pe mine fără de roadă secera morții și focului, ca un fără de roadă, să fiu dat. Făclia cea stinsă a sufletului meu aprinde-o și negura scârbelor mele risipește-o, și ceața poftelor mele celor pătimașe gonește-o cu solirea ta; că mult poate rugăciunea Maicii către Fiul Cel lesne de împăcat. Dă-mi mie lumină de pocăință și către ziua umilinței poartă-mă și mă învrednicește după bună plăcerea Iubitorului de oameni Dumnezeu să petrec toate zilele vieții mele. Și până voi fi întru mult dureroasa viața aceasta, păzește-mă, acoperă-mă, străjuiește-mă; când înot pe mare, împreună cu mine înoată; când călătoresc, împreună călătorește; când sunt treaz, păzește-mă; când dorm, acoperă-mă; și toate căile mele îndreptează.

Și, când voi fi să mă duc din trup, stai lângă mine, iubitoare de bine Stăpână, și nesuferita aceea chinuire alineaz-o, și durerea mea ușureaz-o, strâmtorarea mea o mângâie și ticălosul meu suflet către veșnice lăcașuri povățuiește-l, ca să nu mă întâmpine pe mine vreo putere întunecată și întru adâncul iadului să mă tragă. Milostiv să văd pe Judecătorul și cu blândețe căutând către mine. Să mă izbăvesc de văpaia cea veșnică prin tine, cea de Dumnezeu nuntită. Să mă satur de Raiul desfătării, Împărăția Cerurilor să o dobândesc; ca pe tine singură – ceea ce te-ai făcut sprijin neamului omenesc și ceea ce biruirea strămoașei prin nașterea ta ai îndreptat-o, și care ești ocrotitoarea păcătoșilor și mângâierea celor mâhniți, și răcorirea celor necăjiți – să te măresc și să te fericesc totdeauna, de tine fiind păzit și apărat; că pe tine te fericesc toate neamurile, Fecioară, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, nădejdea tuturor creștinilor.

Gonește de la mine, smeritul și prea ticălosul robul tău, nepurtarea de grijă, uitarea, neștiința, lenevirea, slava deșartă, preacurvia, curvia, sodomia, lăcomia pântecelui și toate gândurile cele rele și viclene, și urâte, și hulitoare din inima mea cea ticăloasă și ticăloșită și de la mintea mea cea întunecată; și din toate faptele mele cele rele slobozește-mă și stinge-mi de tot văpaia patimilor, că sunt neputincios și ticăloșit; că prea proslăvită ești între toți pământenii.

Mulțumesc ție, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, și te măresc, și te slăvesc pe tine, că m-ai întărit a ajunge la sfârșitul zilei și la începutul nopții, întru care mă rog solirii tale celei bine primite: Dă-mi iertare, Preacurată, pentru împuținarea și lenevirea ce m-a biruit pe mine întru dânsa până acum și, cu rugăciunile tale, umple-mă de sârguință, ca necurmat să mă îndeletnicesc întru laudele tale cele Dumnezeiești și întru ale Iubitorului de oameni, Fiului și Dumnezeului tău, căci m-am izbăvit și mă izbăvesc de toate felurile de boli, de rele întâmplări și de necazuri, și de primejdiile mele sufletești și trupești eu, ticălosul. Și cad la tine și cu fierbințeală strig cântare de mulțumită eu, robul tău, pe care l-ai miluit, ceea ce ești prea binecuvântată, pentru mila și milostivirea ta cea nemăsurată, ca ceea ce ești Maică, a lui Dumnezeu celui iubitor de oameni: Bucură-te, Preacurată, ceea ce ești cu Dar dăruită; bucură-te, neîntinată, Maică Fecioară, fiică. Bucură-te, Fecioară, slava oamenilor; bucură-te, plinirea tuturor Proorocilor. Bucură-te, desăvârșirea poruncilor Domnului; bucură-te, pecetea Așezământului Lui: Bucură-te, sfârșitul sfătuirilor Lui; bucură-te, arătarea tainelor Lui. Bucură-te, adunarea celor ce rău se necăjeau; bucură-te, strângerea celor ce de demult erau despărțite. Bucură-te, întărirea celor împilați în jos; bucură-te, raza celor ce șed întru întuneric. Bucură-te, înnoirea celor învechiți; bucură-te, curățirea și dezlegarea celor greșiți. Bucură-te, lumină povățuitoare a celor rătăciți; bucură-te, limanul și acoperământul celor ce înoată pe mare. Bucură-te, înainte stătătoarea și zidul celor din nevoi; bucură-te, mântuire întemeiată a credinioșilor. Bucură-te, dăruirea cea nouă și Dumnezeiască; bucură-te, Stăpâna tuturor pământenilor. Bucură-te, bucuria și lauda Îngerilor; bucură-te, cea mai presus decât toate zidirile. Bucură-te, ceea ce ești Maică și roabă a lui Dumnezeu; bucură-te, întru tot binecuvântată în vecii vecilor. Bucură-te, pom cu bună umbră, Fecioară fiică, dintru care toți culegem roade, de al cărei Rod, cei ce mănâncă se bucură și nu mor; bucură-te, Marie, Maică Fecioară, Maică Mireasă. Bucură-te, frumusețea podoabei celei femeiești; bucură-te, fiică a lui David cea înfrumusețată. Bucură-te, masa darurilor celor tainice; bucură-te, biruința Împăratului și Dumnezeului meu. Bucură-te, lauda Patriarhilor și a purtătorilor de chinuri; bucură-te, zidul celor ce te cheamă pe tine. Bucură-te, apărare și acoperământ tare; bucură-te, prea fără de prihană, Dumnezeiescule scaun al lui Dumnezeu. Bucură-te, singură Maica lui Dumnezeu cea luminată; bucură-te, pat preasfânt al lui Solomon. Bucură-te, ceea ce ești mai cinstită decât Mințile cele nematerialnice; bucură-te, dezlegarea păcatelor mele. Bucură-te, Stăpâna neamului lui Adam; bucură-te, sabie asupra răilor draci. Bucură-te, păzitoarea bunătăților celor nepovestite; bucură-te, dare prea îndestulată a înțelepciunii. Bucură-te, mângâierea celor din primejdii; bucură-te, sprijinire bogată a săracilor. Bucură-te, dăruitoarea tuturor bunătăților vieții; bucură-te, pricina tuturor bunătăților celor veșnice.

Ci, o, singură Stăpână! Povățuitoarea mea cea de la Dumnezeu, Dumnezeiasca rouă a arșiței celei dintru mine, picătura cea de Dumnezeu izvorâtoare a inimii mele celei uscate; izvorâtoarea de a doua oară a izvorului lacrimilor mele celui uscat, spre curățirea fărădelegilor mele; făclia cea prea strălucită a sufletului meu celui întunecat, îndreptarea călătoriei mele, puterea neputinței mele, îmbrăcarea goliciunii mele, bogăția sărăciei mele, tămăduirea rănilor mele celor nevindecate, ridicarea lacrimilor mele, prefacerea suspinurilor mele, ușurarea chinurilor mele, dezlegarea legăturilor mele, nădejdea mântuirii mele. Auzi rugăciunile mele, îndură-te spre suspinurile mele și primește tânguirile mele. Miluiește-mă, plecându-te spre lacrimile mele. Milostivește-te spre mine, ca o Maică a Iubitorului de oameni Dumnezeu. Caută și pleacă-te către rugăciunea mea. Umple-mi dorirea mea cea însetată și cercetează pe cel ce cumplit se slăbănăgește și zace, bolind sufletește. Izbăvește-mă de patima ce mă tiranisește și cumplit mă războiește pe mine de-a pururea, ziua și noaptea, și-mi omoară ticălosul meu suflet; și izbăvește-mă pe mine de săgețile lui veliar și de vrăjmașii mei cei văzuți și nevăzuți, și umple-mă de dumnezeiască dulceață, și mă arată părtaș al Cuvioșilor și Drepților îndată, cu bună mijlocirea ta cea către Dumnezeu. Și împreunează-mă cu robii și slujitorii tăi în pământul celor blânzi, în corturile cele cerești, în latura celor vii, în desfătarea Sfinților. Învrednicește-mă pe mine, mă rog ție, ocrotitoarea tuturor și bucuria, și dulceața tuturor, ca împreună să mă veselesc cu dânșii întru bucuria aceea cu adevărat nestricăcioasă a Fiului Celui ce S-a născut dintru tine și a Împăratului, și întru cămara de mire a Lui, și întru Împărăția cea nemărginită.

Așa, Stăpână, scăparea mea, viața și sprijinul, arma și lauda mea, nădejdea și tăria. Dă-mi mie împreună cu dânșii să mă îndulcesc de nepovestitele și neajunsele daruri și vistierii cele mai presus de Ceruri; căci ai, împreună alergătoare cu voirea, și puterea – ca o Maică a Celui Preaînalt; și pentru aceasta îndrăznesc să nu mă lipsesc, Doamna mea, de așteptarea mea, ci să dobândesc aceasta, Mireasă Dumnezeiască; ceea ce ești așteptarea tuturor, care mai presus de cuvânt ai născut pe Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunile Postului Mare, Editura Egumenița, Galați, pp. 142-150.