Încă din
timpurile apostolice şi până în zilele noastre, toţi cei care L-au iubit
cu adevărat pe Hristos au cinstit-o şi pe cea care L-a născut, L-a
crescut şi L-a îngrijit în timpul copilăriei Sale. Dacă Dumnezeu-Tatăl a
ales-o, Dumezeu-Duhul Sfânt a adumbrit-o, iar Dumnezeu-Fiul S-a
sălăşluit întru ea supunându-i-Se în timpul copilăriei, îngrijindu-Se de
ea atunci “când era spânzurat pe Cruce -, nu ar trebui atunci ca toţi
cei care îşi mărturisesc credinţa în Sfânta Treime să o cinstească şi pe
Maica Domnului? Chiar din zilele vieţii sale pământeşti, prietenii lui
Hristos, Sfinţii Apostoli au arătat o mare grijă şi dragoste faţă de
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Intre toţi, cel mai mult Sfântul
Apostol şi Evanghelist Ioan care, împlinind porunca Dumnezeiescul ei Fiu
a luat-o la sine şi a îngrijit-o ca pe propria sa mamă din clipa în
care Mântuitorul i-a spus de pe Cruce „Iată mama ta” (Ioan 19, 27).
Dar, în timpul petrecerii sale pământeşti
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a căutat să se ferească de slava care
i se cuvenea ca Maică a Domnului. A iubit mai mult liniştea, gătindu-se
pentru plecarea către lăcaşurile cele veşnice. Până în cea din urmă zi a
vieţii sale s-a îngrijit să se arate vrednică de împărăţia Fiului său,
iar înainte de a adormi s-a rugat fierbinte ca să fie izbăvită de
duhurile cele rele, care aşteaptă sufletele oamenilor după moarte şi se
sârguiesc să le tragă în iad. Iar Domnul a ascultat rugăciunea Maicii
Sale, venind în clipa morţii înconjurat de mulţime de cete îngereşti
pentru a-i primi sufletul. (…)
(Sfântul Ioan Maximovici)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu