Icoana Maicii Domnului din Delani

Icoana Maicii Domnului din Delani a devenit cunoscută în anul 2010, când, încă din ajunul praznicului Tăieriii capului Sfântului Ioan Botzătorul (29 august), a izvorât mir binemirositor.

Această icoană este o copie a Icoanei Maicii Domnului de la Nicula și a fost pictată de Părintele Siluan de la Nicula.

Ulterior, atât această icoană, cât și altele din biserica din Delani au început să izvorască mir.

Părintele paroh Ionel Tota spunea că Maica Domnului îi mângâie în felul acesta pe credincioși și îi întărește în credință, într-o zonă a țării unde uniatismul (greco-catolicismul) pare să fie la el acasă.

Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului

Leonid Uspensky: Primele icoane ale Maicii Domnului

Maica Domnului Kykkiotisa, Milostiva

Dacă icoana lui Hristos[1] – fundament al iconografiei creştine – reproduce trăsăturile Dumnezeului devenit Om, icoana Maicii Domnului reprezintă, dimpotrivă, prima fiinţă umană care a realizat ţelul Întrupării – îndumnezeirea omului. Biserica Ortodoxă afirmă legătura dintre Fecioară şi umanitatea căzută care poartă urmările păcatului originar şi nu o exclude din descendenţa lui . În acelaşi timp, excepţionala ei demnitate, desăvârşirea ei personală, supremul grad de sfinţenie pe care Ea l-a atins explică supravenerarea ei: Fecioara este prima făptură a genului uman care a atins deja, prin totala transfigurare a fiinţei sale, scopul rezervat oricărei creaturi. Ea a depăşit deja graniţa timpului şi a veşniciei şi se află încă de pe acum în Împărăţia a cărei instaurare este aşteptată de Biserică odată cu A Doua Venire a lui Hristos. Ea, cea care „L-a purtat în sine pe Dumnezeul de necuprins”, „cu adevărat Născătoare de Dumnezeu” fiind (Theotokos) – potrivit formulării de la Sinodul III Ecumenic (Efes, 431) – ea veghează împreună cu Hristos soarta lumii.

Minunea Icoanei Maicii Domnului care plange, de la Letca Nouă, Giurgiu

„Maica Domnului este prezentă în viața noastră ca o taină și o minune pe care numai credinciosul o trăiește pururea în rugăciune, știind că deasupra tuturor grijilor și încercărilor vieții este cineva acolo sus, tronul Mântuitorului, care se roagă pentru el. (…)

Prin lacrimie de mir pe care le varsă Maica Domnului, parcă ar vrea să ne îndemne și pe noi să ne plângem păcatele și îndepărtarea de Dumnezeu, să ne oprim o clipă din goana nebună după dobândirea veacului acestuia înșelător și vremelnic și să ne îndreptăm ochii cei duhovnicești spre veșnicia care ne așteaptă și pentru care nu ne-am pregătit.”

Minunile Maicii Domnului „Străina”

În Mănăstirea Kato Xenia, la cincizeci de kilometri de orașul Volos (Grecia), se păstrează, pe lângă două fragmente din brâul Maicii Domnului, aduse aici în anul 1522, și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită Străina (Xenia), deoarece a venit aici dintr-un loc străin.

Icoana datează din secolul VI, din perioada iconoclastă. Pentru a fi salvată de la distrugere, icoana a fost pusă într-un cufăr, iar cufărul a fost aruncat în mare, încredințat fiind astfel în grija Maicii Domnului. Cufărul a ajuns în vechea așezare a actualului port Ahilio, unde icoana a strălucit puternic și, astfel, localnicii au aflat-o. Și, pentru că nu știau de unde vine, au numit-o Străina, de vreme ce fusese adusă la țărm venind dintr-un loc străin, necunoscut lor.

O icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Gura Humorului

În biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Gura Humorului, se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului Tânguitoarea.

Una din minunile săvârșite de această icoana a Maicii Domnului este vindecarea unei fetițe de cinci ani, din Bacău, care se născuse mută și paralizată.

În urma vindecării, bunica fetiței îi scria preotului paroh o scrisoare în care îi relata cele întâmplate.

Minunea de la Huta

În anul 2009, pe data de 29 august, la praznicul Sfântului Ioan Botezătorul, unul din cele două hramuri ale schitului Huta, o credincioasă a observat, în timp ce preotul împărțea anafura, după săvârșirea Sfintei Liturghii, că din ochiul drept al Maicii Domnului Kazanskaia, curgea mir cu bun miros.

Preoții au crezut la început că cineva s-a atins de icoană după ce a fost miruit și a lăsat pe obrazul Maicii Domnului un strop de mir. Așa că au șters icoana. Dar mirul a izvorât din nou, iar aceasta s-a petrecut de mai multe ori, vădind faptul că, sub privirile lor și ale credincioșilor din biserică, se petrecea cu adevărat o minune.

Credincioșii s-au bucurat de această minune, la fel și viețuitorii schitului, dar aceștia din urmă au făcut-o cu îngrijorare: poate că ne așteaptă vremuri grele și Maica Domnului ne dă de veste, exprimându-și durerea prin lacrimi de mir. În același timp, poate fi și un semn al milostivirii lui Dumnezeu față de noi, pentru rugăciunile și pentru lacrimile Maicii Sale înaintea tronului Presfintei Treimi.